De cele mai multe ori visam prea mult...Ne propunem teluri idealiste, departate de noi, care depind de restul ca sa devina realitate. De cele mai multe ori totul depinde de restul din jurul nostru, din imediata apropiere a sufletelor noastre pentru ca noi sa ne simtim fericiti si impliniti. De unde vine aceasta dependenta de ceilalti? Poate ca e o forma de relationare, de supravietuire a noastra in lumea materiala. Ne agatam de restul si de aprobarea lor, de zambetul lor, de parerea lor despre noi pentru a avea confirmarea ca ceea ce facem, ceea ce dorim, ceea ce visam este real. Dar de ce acest gol daca cineva nu ne aproba, nu ne zambeste, nu e in acelasi vis cu noi? Cu mine?Visul este al meu, lumea mea interioara imi apartine, telurile mele sunt ale mele si sufletul meu este numai al meu. Nu-ti dau sufletul, nu e de daruit nu e de vanzare, este ceea ce sunt. Iti dau inima, impart cu tine cele mai adanci vise ale mele. Iti cer respect pentru ele, iar daca nu le accepti, esti liber sa pleci, esti liber sa-ti fauresti propriile vise. Eu ma simt bine cu mine, pentru ca doar eu stiu ceea ce simt cu adevarat. Doar eu simt in felul meu rasaritul de soare pe care il impart cu tine, doar eu stiu ceea ce e in sufletul meu cand tu razi de visele mele sau pur si simplu nu-ti pasa. Eu ma simt bie cu mine nu din egoism ci pur si simplu pentru ca mi-am atins sufletul, stiu ca exista, stiu ca pot trai eu cu mine, asa cum sunt, nu cum vor altii sa fiu. Cand vei fi pregatit sa intri in lumea mea, sa lasi deoparte barierele prejudecatilor, cand vei putea fi cu sufletul liber, copil si matur in acelasi timp, cand vei putea intelege lumea mea pentru ca intelegi lumea ta, atunci putem imparti visele impreuna. Eu vreau sa iti ating sufletul, pentru ca stiu ca exista. Dar nu pot face asta, daca nu ti-l descoperi tu primul.De prea multe ori ne iubim pe noi pentru ca ne iubesc altii si ne uram pe noi pentru ca ne urasc altii. Ar trebui, in primul rand, sa ne atingem sufletele noastre...
Postări
