Viteza si comincare

O noua zi, un nou inceput. Ne trezim somnorosi, pornim buimaci intr-o noua zi. Alergam pentru a ne rezolva problemele, pentru a supravietui, pentru a merge mai departe. Daca nu alergam, nu existam. Daca ne oprim, riscam sa nu mai putem porni. Secolul vitezei...Viteza si comunicarea, doua dintre cele mai importante atribute ale vremurilor noastre. Fara de care, clar, nu putem merge inainte. Sunt ele binecuvantare sau blestem? Comunicarea ar trebui sa fie binecuvantare, dar nu mai stim sa comunicam. Viteza ne face de cele mai multe ori sa nu fim in stare de comunicare. Stim sa auzim, dar nu stim sa ascultam. Stim sa vorbim, dar nu stim sa ne exprimam trairile. Traim insingurati in era globalizarii. Ce e de fapt globalizarea? Ne unim in tehnologie, ne unim in consum si productie. Ne unim in forma, dar continutul...? Suntem din ce in ce mai singuri, insingurati si izolati de tehnologia creata ca sa ne uneasca. Un paradox cu care ne confruntam din ce in ce mai des. Putem comunica, datorita minunilor tehnicii, cu oricine, in oricare capat al lumii, in timp real. Si totusi, alegem de multe ori sa stam inchisi intre patru pereti ca sa conversam cu persoane aflate la alte colturi de lume, la alte taste, intre alti patru pereti. Comunicam oare in acest fel? De cele mai multe ori ne spunem pasurile, cele pe care oamenii de langa noi nu le asculta sau pe care ne este teama sa le spunem celor de langa noi. Scoatem la spurafata temerile, angoasele, tot ce ne framanta si asteptam ca celalalt "computer" sa ne inteleaga. Asta in cel mai fericit caz. Multi dintre cei inchisi intre patru pereti inventeaza o lume, asa cum o vor ei , isi creeaza propria lume virtuala in care sa se simta bine. Nu e si asta o capcana? Ca un drog? Cei care iau droguri spun ca fac asta ca sa se simta mai bine, cei care isi construiesc o lume virtuala o fac ca sa se simta mai bine.

E din ce in ce mai greu, in avalansa de informatie "globalizata" si "tehnicizata", sa socializam, sa comunicam cu oamenii de langa noi, desi ar trebui sa fie mai usor. Viteza e cea care a dus la dezvoltarea noastra ca fiinte si tot ea e cea care ne arunca din vartej in neant, daca nu suntem in stare sa tinem pasul.

E important, insa, sa tinem pasul si cu vartejul sufletului. Sa stim sa ascultam ce are sufletul sa ne spunem, sa fim in stare sa exprimam ce simtitm si sa invatatm sa ii ascultam pe cei din jur. Sa mergem, cu toata fiinta, cu aceeasi viteza cu care ne duce viata...

Gura lumii

In ce masura suntem noi, fiecare in parte, indreptatiti sa ne bagam in viata unui om? Cand trebuie sa intervenim in relatiile unei fiinte dragi, sa-i spunem ca greseste si ca ar trebui sa se opreasca, cum ar trebui sa punem problema ca sa nu ranim? In ce masura sunt reale si necesare observatiile pe care vrem sa le facem, sfaturile pe care vrem sa le dam, comportamentul pe care vrem sa-l obtinem de la cel vizat de interventia noastra?

Am fost pusa recent in situatia de a interveni in relatia pe care a inceput-o o persoana draga mie, relatie care mie si multora dintre cunoscuti, ni se pare...cel putin neadecvata, nepotrivita, gresita. Am fost nemultumita, frstrata, furioasa vazand ce se intampla, dezamagita in final. Mi-am pus problema de nenumarate ori sa stau de vorba cu persoana repsectiva, M-a enervat cumplit fericirea si nonsalanta sa. Chiar nu-i pasa de nimeni si nimic! Si uite asa a inceput sa mi se aprinda un beculet.

Cine sunt eu sa intervin in viata unui om? Cat de mult conteaza "gura lumii"?Cat de mult conteaza preconceptiile mele? Uite asa mi-am dat seama ca tocmai eu, cea care ma cred nonconformista, sunt cea care vreau sa ii cer unui om (si cu atat mai mult unui om drag mie) sa se conformeze normelor sociale? Greseste oare avand relatia pe care o are? Pana la urma ce conteaza cel mai mult? Normele sociale sau sanatatea noastra sufleteasca?

Am stat de vorba pana la urma cu persoana in cauza, dar nu pentru acuze ci pentru a intelege comportamentul si alegerea facuta. Cred ca, pana la urma am avut ceva de invatat.

Atata vreme cat mintile nu ne sunt intunecate, avem dreptul la viata si intimitatea noastra. Atunci cand iubesti, iubirea nu te intreaba de sex, varsta, religie sau apartenenta politica...Sentimentele de orice fel nu se conformeaza normelor sociale.

Atata vreme cat un om e fericit si echilibrat, conteaza altceva?