Pe cale...

Una e sa cunosti calea si alta e sa pasesti pe ea... Uneori poate parea atat de greu! Alteori primesti ceea ce ceri si inca mult pe deasupra. Plangi mult, indiferent ca esti barbat sau femeie, te caiesti mult, parca iti creste inima in fiecare zi de atatea sentimente. La inceput de zi iti vine sa multumesti, la mijloc de zi te intrebi daca mai ai pentru ce multumi iar la sfarsit de zi te bucuri ca ai mai biruit o zi. Chiar cand esti singur, iti dai seama ca nu esti singur, cand esti deznadajduit, cineva sigur te ajuta, cand ai o bucurie ai cu cine sa o impartasesti. Simti ca faci parte dintr-o comunitate in care iti face placere sa te integrezi, simti ca mergi in directia buna si vrei in fiecare zi sa devii mai bun. Inveti si te corectezi singur, fara ca cineva sa iti impuna lucrul asta si, nu in ultimul rand, inveti sa ai rabdare, multa rabdare ca sa-ti implinesti scopurile. Inveti sa si iubesti, inveti sa plangi impreuna cu ceilalti de bucurie sau de tristete. Exista un scop comun la care se lucreaza, cu bucurie, impreuna. Nu e utopie, nu e un film SF, nu e imaginatie. E viata pe care o traiesc zilnic de un an de zile. Saptamana aceasta se implineste un an de cand am facut primul pas pe calea aceasta. Se numeste crestinism, se numeste ucenicie, se numeste sfintire in fiecare zi. A fi crestin e un mod de viata, nu este o religie, nu este o cale de evolutie spirituala. Acum un an am murit pentru lume si m-am nascut pentru Cristos. Pot sa spun acum ca nimic nu mai e cum a fost, eu nu mai sunt cum am fost in interior. E ca si cum as fi facut curatenie in mine, asteptand sarbatoarea. Si fac lucrul acesta in fiecare zi. Trebuie sa tin sufletul meu curat pentru sarbatoarea pe care o astept. Nu mi-a placut niciodata spiritul de "turma", sa fiu la fel cu ceilalti numai ca sa ma integrez. De fapt nici n-am reusit asta niciodata. N-am acceptat niciodata vreun curent filozofic-spiritual numai ca sa imi potolesc setea de cautare, ca sa apartin si eu de ceva sau de cineva. Dar am ajuns sa ma daruiesc singurei persoane care a raspuns la toate intrebarile sufletului meu si am primit atat de multa iubire, incat m-a transformat pe viata! Toata viata te voi iubi, Isuse, esti singurul care mi-a umplut sufletul, m-a transformat si lucreaza la caracterul meu in fiecare clipa. Stiu acum, dupa un an de mers pe calea aceasta, ca nu ma vei lasa sa pier in nelinistile mele si imi vei da pacea Ta de cate ori voi avea nevoie de ea; ca nu ma vei lasa sa ma indoiesc de Tine si ca imi vei raspunde nevoilor mele cu toata dragostea; iti multumesc ca ma vei iubi pana la sfarsitul timpurilor mai mult decat m-ar putea iubi vreodata vreun om. Astept cu nerabdare sfarsitul timpurilor, cand ne vom putea intalni si ne vom putea bucura vesnic in prezenta lui Dumnezeu.