vineri, 30 mai 2014

Apa colorata a vietii

E prima mea primavara...colorata. Au mai fost primaveri colorate, dar nu ca aceasta! Ma uit in jur si sunt uimita de atata culoare, forma, frumusete, prefectiune! Ce s-a schimbat in timpul acesta in mine, Doamne? Inainte ma durea aproape fizic atata frumusete, iar acum pot sa ma scufund in frumusetea naturii pe care Tu ai facut-o si sa ma minunez ca un copil care vede florile pentru prima data, pot sa ma bucur si simt o adancime a inimii care poate patrunde toata aceasta fericire. E ca si cum muschiul fericirii s-a dezvoltat de la atatea exercitii, de la atata experimentare a vietii pe care mi-ai pus-o la dispozitie. Totul e mai intens, nu doar natura Ta ci si sentimentele: mi-ai dat fericire nespusa, nesperata, poate visata, mi-ai dat dureri cumplite si deznadejdi adanci dar care au fost o trambulina pe care ai tras-o foarte jos ca sa ma poti arunca apoi foarte sus. Adancimi si culmi marete si toate acestea...cu multa pace...Viata cu Tine e greu de descris dar minunat de trait! Un echilibru, o forta a vietii care te face sa simti ca poti totul. Este o promisiune implinita: "Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica" (Evanghelia dupa Ioan). Si simt ca pot mai mult, ca poti da mai mult, ca poate nu e decat un inceput. Calatoria vietii e fascinanta: e destin sau liber arbitru, e fericire sau durere, e singuratate sau comuniune. Totul curge, toate se leaga, simturi care iti arata unde esti, cum esti, cine esti: culoare, sunet, miros, atingere. Traite, apoi interiorizate si transformate in senzatii, senzatiile in sentimente, iar sentimentele in convingeri. Si astfel, perceptiile fizice se transforma, se purifica si hranesc duhul nostru insetat. Doamne, mi-e dor de casa, mi-e dor de singura casa care e cu adevarat a mea, cea pe care Tu mi-ai pregatit-o! Mi-e dor de fantana pe care Tu ai pregatit-o pentru noi, din care, daca cineva gusta o data, nu se mai poate desparti de ea. Eu am gustat si e singura apa pe care mai vreau sa o beau vreodata. E apa in care vreau sa curg.