Celule in organism

Cat din ceea ce traim e vis? Si cat din ceea ce visam e realitate? Cand se termina visul si cand incepe realitatea? Si, mai ales, are importanta? Si daca are, de ce este important sa facem diferenta intre vis si realitate? Pentru ca vrem sa detinem controlul, macar o parte din control. E greu de inteles de ce... Suntem Universuri in miscare: priviti orice om: microcosmosul fiintei lui se misca mereu, iar personalitatea sa modeleaza microcosmosul personal. Macrocosmosul se misca si el si ar fi firesc, judecand dupa tot ce avem in jurul nostru sa presupunem ca e similar cu microcosmosul, modelat dupa personalitatea fiintei care o misca. Avem deci un proprietar al macrocosmosului care sa impuna directia de miscare, intensitatea...toate regulile proprii. Nu cred ca celulele din corpul nostru au posibilitatea sa obiecteze ca noi vrem acum mai multa ciocolata sau ca ieri ne-am extenuat cu lucrul. Iar in macrocosmosul in care ne aflam noi s-ar putea sa fim chiar mai mici decat o celula...Principiul de functionare al nostru ar trebui sa fie: "Ia ce ti se ofera si nu te opune vietii". Asta nu inseamna sa te complaci in mizerie, in lene sau mediocritate, atata vreme cat tu simti ca poti mai mult si ti se cuvine mai mult. E foarte important, ca in orice organism sa nu facem rau celuilalt, din contra, sa facem cat mai mult bine, pentru ca, astfel, organismul din care facem parte functioneaza optim. Cand facem totul pentru noi si nu ne intereseaza in ce fel ranim pe cei din jur dam nastere la "cancerul" social. Iar in societatea in care traim cancerul social se indreapta spre metastaze! Astea mi se par reguli de bun simt. Care e realitatea? Realitatea e ca stim prea putin si cu mijloacele fizice, cele ale simturilor, putem sa aflam prea putin despre realitatea in care traim. Putem emite ipoteze si sunt ipoteze cu miile. Fiecare avem realitatea noastra, pana la urma. Dar cum putem sti daca realitatea noastra si regulile noastre sunt cele ale proprietarului macrocosmosului? Atata vreme cat "organismul" acesta functioneaza, atata vreme cat Universul acesta exista, noi, cei ce suntem mai mici ca ceuluele, facem ceea ce Stapanul Universului doreste sa facem, fie ca ne place ideea, fie ca nu. Ia ceea ce ti se ofera, odihneste-te, pentru ca nu tu lucrezi, bucura-te ca ai suflare si ca vei primi tot ce ai nevoie pentru ca Universul sa poate merge mai departe.