Mergi pe cararea vietii calcand peste pietre. Nu te opri sa le culegi, pentru ca ele se afla in drumul tau ca sa-ti arate pe unde trebuie sa o iei. Tu iei pietrele si le studiezi. Apoi mai gasesti si alte pietre si le aduni si le duci cu tine. Apoi pietrele se fac din ce in ce mai grele si incepi sa dai vina pe ele ca drumul ti-e atat de greu. Incerci sa le pui jos, sa te odihnesti si le pui in fata ta. Incepi sa urasti pietrele si sa te temi de mai multe pietre in drum. Fiecare piatra pe care o vezi in drum o iei si o arunci stiva peste celelalte pana cand nu mai poti vedea bine drumul, ata de multe ai adunat...Lasa pietrele la locul lor. Ele sunt acolo sa-ti arate calea. Calca peste ele. Poate te va durea piciorul, poate va sangera. Dar asa vei sti cum sa ajungi la destinatie si sa te vindeci. Calca peste pietre si nu le lua cu tine. Asa vei sti cat drum ai parcurs si cat mai ai de mers. Priveste pietrele, dar de la inaltimea ta. Nu te apleca dupa ele. Asa vei sti, oricand le vezi daca poti trece peste ele sau le poti ocoli si cat efort trebuie sa depui pentru acestea. Si apoi, priveste mult in jur. Cararea nu e facuta numai din pietere...
Postări
