Drumul spre intelepciune

Intelepciunea… Cat de greu e drumul catre ea? Oare intelepciunea insemana, implicit si fericire? Iar daca e sa ne gandim la antagoniusmele care ne guverneaza viata, atingerea fericirii presupune trairea unei intense suferinte? Ca sa ajungem la intelepciune, deci, trebuie sa suferim? Intelepciunea, in viziunea mea, este lumina mintii si a sufletului. O minte luminata e o minte inteleapta. Iar mintea, pentru un om de rand, nu se lumineaza peste noapte. Pentru a ne lumina mintea trebuie in primul rand sa ne deschidem ochii si urechile. Sa scapam de dogme, de reguli, de preconceptii. Sa ne trezim intr-o dimineata si sa privim ziua prin ochii si mintea unui copil. Intotdeauna cand mi s-a spus sa privesc viata prin ochii unui copil m-am gandit mai degraba la inocenta, la joc. Nu m-am gandit sa sterg din minte ceea ce stiam deja despre lume si sa incerc sa o descopar din nou. Sa privesti un copac, lasand la o parte toata informatia pe care ai inmagazinat-o de-a lungul timpului despre copaci, poate fi un lucru tare complicat. Dar sa reusesti sa privesti un copac ca si cum l-ai vedea pentru pima data poate fi un exercitiu extraordinar.

De multe ori, pentru a intelege de ce ni se intampla ceea ce ni se intampla, trebuie sa privim lucrurile fara prejudecati. Ca si cum am analiza copacul pentru prima oara. Si pentru asta, avem nevoie de intelepciune: intelepciunea de a scapa de capcanele propriei minti, de a ne detasa de propriile prejudecati, de propria judecata a binelui si a raului. Sa judecam o situatie care ne implica cu intelepciune presupune sa stim ca nu suntem singurii care avem de suferit. Trebuie sa stim ca orice facem se rasfrange si asupra aproapelui nostru. Orice decizie pe care o luam trebuie sa ia in seama nu numai consecintele asupra noastra, ci si consecintele asupra celor implicati in decizia noastra. Sa vedem mai departe de noi poate fi foarte greu. Suferim atat de mult pentru ceea ce dorim incat nu putem iesi din noi sa privim mai departe. Daca iubitul sau iubita m-a parasit, iar eu inca am sentimente puternice, cum pot sa privesc mai departe de suferinta mea? Daca sotul sau sotia ma inseala, de ce sa mai privesc in jur? Daca copiii au uitat de cei 7 ani de acasa si ma fac de rusine, cum sa accept? Daca privesc prin prisma iubitului care m-a parasit pot sa descopar ca am mai multe defecte decat as vrea sa accept, daca privesc prin prisma sotiei care m-a inselat as putea sa descopar ca poate are dreptate, iar eu nu sunt ceea ce are nevoie, daca privesc prin prisma copilului rebel as putea descoperi ca am avut si eu sansa sa incalc regulile si mi-a fost prea frica sa o fac. Putem descoperi lucruri interesante privind o problema si din alt punct de vedere decat al nostru, dar am putea suferi mult mai mult. Suferinta nu aduce intelepciune decat daca duce, intr-un final, la intelegerea adevarata a situatiilor si la acceptarea lor. Inca nu stiu daca intelepciunea aduce si eliberarea de suferinta. Budistii spun ca eliberarea de dorinta te scapa de suferinta, crestinii spun ca iubirea e cea care te scapa de suferinta. Lucrul cert este ca intelepciunea aduce echilibrul de care avem nevoie pentru a trece prin viata cu rost. O frunza dusa de vant pare ca nu are un rost. A avut rostul ei atunci cand a facut parte din copac, dar isi va regasi rostul o data ce va atinge pamantul. Intelepciunea e cea care ne ajuta sa intelegem ca avem un rost, plutind spre pamant.