Am luat o pauza ca sa gandesc. Doamne, greu ma lasa in pace oamenii sa stau, sa nu alerg, sa nu ma pierd in multime. Am incercat, in timpul asta care poate parea mult pentru unii, dar scurt pentru mine (6 luni mi s-ar fi parut o vesnicie inainte, acum...mi se pare doar un timp) sa citesc mult, sa simt mult. Am constatat ca e mai usor sa alergi dupa bani si confort. Cred ca de asta toata lumea prefera agitatia zilei. In calmul care se lasa cand nu esti nevoit sa alergi pentru supravietuire ramai doar tu cu tine. Cred ca e greau sa faci asta. Mie mi-a fost greu. Sa stau si sa-mi dau seama de rostul meu...Ciudat e ca stand si reflectand, mi-am dat seama ca nu mi se pare prea imortant care e rostul meu pe pamant. Sunt parte a unui...angrenaj, sunt si eu o rotita mai mult sau mai putin importanta. Pentru cine as putea sa fiu importanta? Pentru copiii mei, pentru familia mea...si cam atat. Dar cea mai importanta sunt eu pentru mine. Nu pot face nimic fara sa fiu si eu prezenta in ceea ce fac. Cred ca asta se cheama sa pui suflet in ceea ce faci. Serviciu, timpul liber, gatitul, cititul, reflectiile de seara, dinainte sa adorm...toate le pot face hai sa spun mai bine, daca sunt si eu prezenta. Cred ca orice lucru care devine o rutina trebuie schimbat. Une e rutina, nu mai e omul, nu mai e sufletul prezent. Asta nu cred ca e foarte important pentru restul lumii, dar trebuie sa fie important pentru cel care intra in rutina. Rutina elimina putin cate putin din spiritul nostru. Chiar ma gandeam intr-o zi, stand si asteptand un tramvai care sa ma duca aiurea. Ma gandeam ca materia e cea care evolueaza, imbatraneste si moare. Sufletul e cel care se imbogateste pe parcurs ce materia evolueaza, iar spiritul e cel care trebuie pastrat intact. E cel care vine si cel care se va duce, luminat de suflet. Daca intram in rutina, nu avem cum sa imbogatim sufletul, nu putem lumina spiritul.
Eu am luat o pauza, asta pentru inceput. Voi incerca sa vad ce inseamna acel "altceva" pentru mine.
Postări
