joi, 1 septembrie 2011

Eu sunt, acum


Incotro ne indreptam? Cine suntem? Cine suntem cu adevarat, cand luminile se sting, cand ramanem doar noi cu gandurile noastre? Cine suntem noi in momentul cand moartea este o realitate, cand sfarsitul bate la usa, cand sfarsitul ne obliga sa ne privim in fata?
O viata intreaga ne cautam si ne pierdem in cautare. Cateodata nici macar nu ni se mai pare important cine suntem, e bine ca stim ceea ce suntem: oameni din carne si oase, care traim ca sa ne castigam existenta, sa supravietuim cat putem de bine si, daca se poate sa lasam urmasi, ca sa se vada ca am realizat ceva in viata. Carnea moare, materia are inceput dar si sfarsit. Noi suntem carne? Doar carne? Parem a semana cu animalele, dar, parca, avem ceva mai mult. Nu-i asa ca si tie ti se pare ca, parca, nu esti doar carnea de pe tine, ca in afara de a te hrani si a te inmulti ai nevoie de mai mult, de altceva, parca nu poti sa te odihnesti doar cu acestea la nesfarsit. Omul tot timpul cauta ceva...altceva...Ce anume te indeamna sa cauti altceva? Ce anume te face sa nu te mai poti odihni, sa nu te poti bucura, chiar cand, aparent, ai totul?
In neliniste se afla si raspunsul: noi suntem mai mult decat carnea noastra, trebuie sa acceptam doar ca am pornit pe un drum gresit, de vrme ce nu avem liniste. Care este drumul corect? Cel care aduce cu sine pacea interioara, echilibrul. Iar pacea interioara necesita mult efort de imblanzire a materiei. Materia noastra e foarte egocentrica. Doreste sa fie admirata, curtata, iubita. Nu conteaza cat oferi, dar e musai sa primesti inapoi. Materia noatra este impartita in doua tot timpul, deci oscileaza: totul e bine sau rau, trebuie sa dai, mar mai ales sa primesti, daca nu esti bucuros, esti trist, Daca nu e pozitiv, e negativ.Problema e ca echilibrul nu inseamna a impaca aceste vesnice doua parti, ci a le depasi. O bucurie extrema poate ucide la fel de bine ca o tristete extrema. Faptul ca esti parasit nu inseamna ca esti singur. Faptul ca nu esti bun la ceva nu inseamna ca esti bun de nimic. Eu sunt mai mult decat suma tuturor negativelor si pozitivelor mele. Eu sunt cel ce sunt. Aici si acum. Am fost si poate voi fi, dar sunt acum.