Nu stiu daca mai am ceva sa imi spun. Am din ce in ce mai putina vreme sa vorbesc cumine, iar atunci cand am vreme, constat ca nu mai vreau. Ce as putea sa mai spun? Ma afund in mocirla de zi cu zi si ma incapatanez sa privesc spre cer. De fapt, daca ma gandesc mai bine, de multa vreme nu ma mai uit la cer. Nu astept nimic, de la nimeni, de nicaieri. Cerul e in noi, de fapt si noi suntem cei care gasim sau nu solutiile problemelor noastre. Nu ma mai uit in alta parte si nu astept interventii miraculoase. Orice problema are o solutie. Nu exista "nu pot", ci doar "nu vreau", iar atunci cand te lupti cu viata si cu sanatatea ta, "nu mai pot" inseamna ca nu mai depinde de tine sa traiesti mai departe. Toate deciziile, modul tau de viata si de a actiona te-au dus la sfarsit si nu cerul sau fortele raului. Si cerul si fortele raului sunt in noi, degeaba cautam vina in alta parte.
Si totusi, nu am descoperit scopul trudei zilnice. E drept, am toata viata sa aflu. Incerc sa invat din tot ceea ce imi iese in fata si tot ma gasesc nepregatita la multe dintre intamplarile vietii. Poate ma judec prea aspru, poate ii judec si pe ceilalti prea aspru (oamenii, cu siguranta sunt mai buni decat ii vad eu)...poate pur si simplu n-ar mai trebui sa judec. Sa fii surd, orb si mut e, de cele mai multe ori, modul cel mai sigur de supravietuire. Insa nu stiu daca eu vreau sa supravietuiesc oarba, surda si muta. Vreau sa vad, sa aud si sa pot spune. Macar mie sa imi spun, nu?
Sa vedem, sa auzim, sa avem ce spune. Si, pana la urma, constat totusi, pe zi ce trece, ca nu mai am ce spune. Ma plimb printre niste oameni care sunt prea ocupati sa alerge dupa hrana zilnica, prea inrobiti de munca si supravietuire ca sa mai vada ceva in jur. De parca suntem o haita de lupi fugind dupa prada. Banii, mancarea, caldura, confortul sunt tot ce mai conteaza zilele aceastea. Ne vom trezi, dupa ani de alergat, ca am trait degeaba. Ca n-am invatat nimic, prea ocupati fiind cu supravietuirea, ca n-am descoperit ce ne face pe noi oameni si de ce respiram. Sunt si alte lucruri cu mult mai importante in scurta noastra existenta. Pana la urma ce e al nostru in ultimele clipe? Ce luam cu noi, in cazul ca avem unde lua ceva cu noi?
Cine se afla langa tine acum? Ce gandeste? Cum se descurca?
Postări
