Osana

"Osana, este un cuvînt care exprima bucurie. In limbra ebraica însemneaza " salveaza-ne , te rugam !". Dar de-aungul istoriei cuvîntul a devenit mai mult o exclamatie de bucurie si de lauda pentru Dumnezeu, mai mult decît o rugaciune. Cuvîntul acesta în istorie s-a transformat dintr-un " strigat dupa ajutor" într-o exclamatie de bucurie si lauda". Nu stim împrejurarile istorice cînd a avut loc aceasta schimbare . Exclamatia aceasta de bucurie o gasim în Psalmul 118:25, sub traducerea de :" Doamne ajuta ! Doamne da izbînda !". Este o exclamatie care exprima o rugaciune aprinsa, cu strigat, urmata de bucuria împlinirii ei. Ca sa dam un exemplu modern , Osana este strigatul rugator adresat de un concurent la alergari , care este pe primul loc si mai are putin pîna la linia de sosire. Un strigat al bucuriei împlinite, dupa un efort considerabil." (adevarul.org/hosana.html">)
Am gasit asta pe un site inca din timpul in care eram in cautare, cand incercam sa inteleg de ce m-am nascut intr-o tara crestina si nu in alta parte si care e drumul pe care trebuie sa-l urmez. Am incercat sa aflu ce spune crestinismul si am dat de o bariera de limbaj. Cu Aleluia parca e mai simplu: Slava Tie. (de fapt mi-am batut capul sa inteleg si ce inseamna a da slava cuiva, dar asta e o alta chestiune). Tot ce am aflat despre Osana nici macar n-a venit de la mine. De fiecare data cand am mai aflat ceva s-a petrecut cam asa: m-am trezit cu ideea in cap aleator, fara sa imi fi pus atentia pe ea, mi-am dorit sa citesc ceva despre asta si am avut si timpul necesar sa citesc, am avut si din ce citi. N-am depus un efort considerabil. De fiecare data nu numai mintea mea, dar si sufletul meu a mai inteles ceva din acest cuvint. Acum, Osana mi-a devenit atit de drag.Am inteles ca a fost nevoie doar sa fac pasul constient in a ma preda credintei. Eu am ales constient sa las deoparte tot ce mintea nu intelegea si sa incerc sa vad daca este mai mult decat stiu eu in ceea ce e scris in Scriptura. Am incercat sa privesc intamplarile din Scripturi ca si cum ar fi fost traite de oameni reali si sa incerc sa imi dau seama ce as fi simtit eu sa fiu in locul lor. Am inceput sa inteleg cu inima ce se intampla in Cartea care acum mi-e atit de draga. Dar tot n-am reusit sa cuprind pe de-a-ntregul semnificatia cuvintului Osana. Stiu ca alergatorul trebuie sa fie coplesit de efort si in inima lui explodeaza bucuria cand e la citiva pasi de linia de finis. Stiu ca viata lui pina atunci capata un sens, desi mai are citiva pasi.Am inteles azi, citind dintr-o carte, ca nu trebuie sa ne straduim in plus dupa ce am acceptat mintuirea lui Cristos. Mintuire inseamna salvare, deci Cristos ne-a salvat de ceea ce suntem pe Pamint si ne-a aratat cum suntem noi in Dumnezeu, asa cum Dumnezeu ne-a creat. Si Dumnezeu nu are timp si spatiu: astea noi le avem. In momentul in care noi am predat armele pamintesti (impotrivirea) si am crezut in Creatorul nostru, cind am crezut ca El este si poate face tot ce zice noi deja suntem cu Dumnezeu. Viata noastra pe pamint isi urmeaza cursul firesc, dar noi, prin duhul nostru de viata suntem deja la finalul alergarii. Noi putem spune Osana pentru ca nu mai avem decit citiva pasi pe lumea asta, dar suntem deja in lumea lui Dumnezeu care n-are timp si spatiu.Bucura-te de invatatura lui Cristos. N-am citit nimic mai profund, nimic care sa ma ajute atit de mult sa inteleg ce sunt, decit Scripturile. Nu lasa sansa asta sa iti scape doar pentru ca acum nu intelegi mare lucru, sau pentru ca altii spun ca citesti basme. Citeste orice carte cu inima, apoi citeste Evangheliile cu inima. Daca vrei un raspuns cere-l si cu siguranta deja il ai in momentul in care l-ai cerut cu inima. Raspunsul va veni la tine, ai credinta!

Fluviul

Veniti la Mine si va voi da apa. Luati povara Mea, caci povara Mea e usoara. Malurile Mele sunt destul de tari ca sa nu se surpe in incercarile vietii. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Mine. Veniti la Fluviul care stie destinatia spre mare. Nu este bucurie mai mare pentru tine, o apa curgatoare prin viata, decat sa stii ca esti in apa care te duce la mare si care are malurile suficient de puternice ca sa nu te pierzi peste mal. "Viata noastra bate ca fluviul in tarmuri, nu ca sa se simta captata intre ele, ci pentru a cunoaste din nou, cu fiecare clipa, ca drumul ei liber duce numai spre marea nemarginita".

Iubire sfanta

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: Unde esti?. El a raspuns: Ti-am auzit glasul in gradină si mi-a fost frica pentru ca eram gol, si m-am ascuns. (Geneza 3: 9,10) Cand traim cunoscand doar binele si raul, insa nu voia Domnului, ne golim de Dumnezeu si ne umplem de noi. Ne golim de iubire si ne umplem de ratiune logica, lumeasca. Adam a fost gol, dar a fost gol in interior. Cand nu iubim curat si sfant suntem si noi goi. Iubirea lui Dumnezeu patrunde mai incolo de maduva spinarii, o simtim in carnea noastra, e atat de vie incat nu ne putem opune ei. Pentru noi, aceasta iubire este ratiunea de a trai si am primit-o de la Invatatorul cel mai mare, de la Domnul nostru Isus Cristos. Cum a luat nastere aceasta cantare: In inchisoare la Gherla , fr. Traian Dorz impreuna cu alti frati de la Oastea Domnului erau imbracati in pantaloni "3 sferturi" si tricouri cu maneca scurta.Pedeapsa pt cei ce cantau in puscarie era ca sa stai 2 ore pe burta pe mozaicul rece,iarna. Stand pe burta fr Traian Dorz , inspirat de Duhul Sfant, a compus cantarea "O creste-mi iubirea!".

Pe cale...

Una e sa cunosti calea si alta e sa pasesti pe ea... Uneori poate parea atat de greu! Alteori primesti ceea ce ceri si inca mult pe deasupra. Plangi mult, indiferent ca esti barbat sau femeie, te caiesti mult, parca iti creste inima in fiecare zi de atatea sentimente. La inceput de zi iti vine sa multumesti, la mijloc de zi te intrebi daca mai ai pentru ce multumi iar la sfarsit de zi te bucuri ca ai mai biruit o zi. Chiar cand esti singur, iti dai seama ca nu esti singur, cand esti deznadajduit, cineva sigur te ajuta, cand ai o bucurie ai cu cine sa o impartasesti. Simti ca faci parte dintr-o comunitate in care iti face placere sa te integrezi, simti ca mergi in directia buna si vrei in fiecare zi sa devii mai bun. Inveti si te corectezi singur, fara ca cineva sa iti impuna lucrul asta si, nu in ultimul rand, inveti sa ai rabdare, multa rabdare ca sa-ti implinesti scopurile. Inveti sa si iubesti, inveti sa plangi impreuna cu ceilalti de bucurie sau de tristete. Exista un scop comun la care se lucreaza, cu bucurie, impreuna. Nu e utopie, nu e un film SF, nu e imaginatie. E viata pe care o traiesc zilnic de un an de zile. Saptamana aceasta se implineste un an de cand am facut primul pas pe calea aceasta. Se numeste crestinism, se numeste ucenicie, se numeste sfintire in fiecare zi. A fi crestin e un mod de viata, nu este o religie, nu este o cale de evolutie spirituala. Acum un an am murit pentru lume si m-am nascut pentru Cristos. Pot sa spun acum ca nimic nu mai e cum a fost, eu nu mai sunt cum am fost in interior. E ca si cum as fi facut curatenie in mine, asteptand sarbatoarea. Si fac lucrul acesta in fiecare zi. Trebuie sa tin sufletul meu curat pentru sarbatoarea pe care o astept. Nu mi-a placut niciodata spiritul de "turma", sa fiu la fel cu ceilalti numai ca sa ma integrez. De fapt nici n-am reusit asta niciodata. N-am acceptat niciodata vreun curent filozofic-spiritual numai ca sa imi potolesc setea de cautare, ca sa apartin si eu de ceva sau de cineva. Dar am ajuns sa ma daruiesc singurei persoane care a raspuns la toate intrebarile sufletului meu si am primit atat de multa iubire, incat m-a transformat pe viata! Toata viata te voi iubi, Isuse, esti singurul care mi-a umplut sufletul, m-a transformat si lucreaza la caracterul meu in fiecare clipa. Stiu acum, dupa un an de mers pe calea aceasta, ca nu ma vei lasa sa pier in nelinistile mele si imi vei da pacea Ta de cate ori voi avea nevoie de ea; ca nu ma vei lasa sa ma indoiesc de Tine si ca imi vei raspunde nevoilor mele cu toata dragostea; iti multumesc ca ma vei iubi pana la sfarsitul timpurilor mai mult decat m-ar putea iubi vreodata vreun om. Astept cu nerabdare sfarsitul timpurilor, cand ne vom putea intalni si ne vom putea bucura vesnic in prezenta lui Dumnezeu.