Viteza si comincare

O noua zi, un nou inceput. Ne trezim somnorosi, pornim buimaci intr-o noua zi. Alergam pentru a ne rezolva problemele, pentru a supravietui, pentru a merge mai departe. Daca nu alergam, nu existam. Daca ne oprim, riscam sa nu mai putem porni. Secolul vitezei...Viteza si comunicarea, doua dintre cele mai importante atribute ale vremurilor noastre. Fara de care, clar, nu putem merge inainte. Sunt ele binecuvantare sau blestem? Comunicarea ar trebui sa fie binecuvantare, dar nu mai stim sa comunicam. Viteza ne face de cele mai multe ori sa nu fim in stare de comunicare. Stim sa auzim, dar nu stim sa ascultam. Stim sa vorbim, dar nu stim sa ne exprimam trairile. Traim insingurati in era globalizarii. Ce e de fapt globalizarea? Ne unim in tehnologie, ne unim in consum si productie. Ne unim in forma, dar continutul...? Suntem din ce in ce mai singuri, insingurati si izolati de tehnologia creata ca sa ne uneasca. Un paradox cu care ne confruntam din ce in ce mai des. Putem comunica, datorita minunilor tehnicii, cu oricine, in oricare capat al lumii, in timp real. Si totusi, alegem de multe ori sa stam inchisi intre patru pereti ca sa conversam cu persoane aflate la alte colturi de lume, la alte taste, intre alti patru pereti. Comunicam oare in acest fel? De cele mai multe ori ne spunem pasurile, cele pe care oamenii de langa noi nu le asculta sau pe care ne este teama sa le spunem celor de langa noi. Scoatem la spurafata temerile, angoasele, tot ce ne framanta si asteptam ca celalalt "computer" sa ne inteleaga. Asta in cel mai fericit caz. Multi dintre cei inchisi intre patru pereti inventeaza o lume, asa cum o vor ei , isi creeaza propria lume virtuala in care sa se simta bine. Nu e si asta o capcana? Ca un drog? Cei care iau droguri spun ca fac asta ca sa se simta mai bine, cei care isi construiesc o lume virtuala o fac ca sa se simta mai bine.

E din ce in ce mai greu, in avalansa de informatie "globalizata" si "tehnicizata", sa socializam, sa comunicam cu oamenii de langa noi, desi ar trebui sa fie mai usor. Viteza e cea care a dus la dezvoltarea noastra ca fiinte si tot ea e cea care ne arunca din vartej in neant, daca nu suntem in stare sa tinem pasul.

E important, insa, sa tinem pasul si cu vartejul sufletului. Sa stim sa ascultam ce are sufletul sa ne spunem, sa fim in stare sa exprimam ce simtitm si sa invatatm sa ii ascultam pe cei din jur. Sa mergem, cu toata fiinta, cu aceeasi viteza cu care ne duce viata...