Cea mai perfecta imperfecta

Ma trezesc dimineata si ma uit in oglinda. Vad in fiecare dimineata aceeasi persoana: total imprefecta. Eu sunt fotomodel, sunt blonda, bruneta, satena sau roscata (asta in functie de dispozitia de dimineata), sunt inalta, cu picioare pana-n gat, am toate formele care-mi trebuie, sunt frumoasa si desteapta (nu ca asta s-ar vedea in oglinda). Si oglinda se straduieste de fiecare data sa ma minta crunt. Vad grasimi pe unde nu trebuie, o fata obosita, un par ciufulit, mereu acelasi, ceva cosuri...Si totusi...

Nu ma simt rau cand ma privesc in oglinda, nu imi vine sa o sparg, stiu ca eu sunt fotomodelul ala sau nu (asta in functie de dispozitia in care ma trezesc, deci uite asa am descoperit ca diminetile sunt importante). Nu sunt cea mai desteapta din lume, da' ma descurc. Nu sunt cea mai frumoasa din lume, dar pot iesi pe strada. N-am o viata perfecta, dar ce e aia? Important e ca dimineata ma pot uita in oglinda. Si daca nu-mi place ce vad acolo, stiu ca eu sunt asa cum imi place sa fiu si dimineata tocmai a devenit frumoasa. N-am pretentia ca sunt perfecta, nici n-as reusi. E greu sa ajunga cineva la gradul de imperfectiune pe care il experiemntez eu cu mine de cand ma stiu. Sunt uituca, sunt aeriana, sunt fricoasa si mancacioasa. Ei, si? Ma uit in jur si vad aceeasi oameni imperfecti, fiecare, imperfect in felul lui. Insa nu toti se uita dimineata in aceeasi oglinda in care ma uit eu. Si oglinda lor poate sa spuna alte lucruri despre ei. Dar poate nu stiu ca oglinda spune mereu acelasi lucru, noi privim mereu cu alti ochi. Ochii senini nu vor vedea norii. Ochii orbiti nu vor vedea nimic, insa ochii umbriti vor vedea doar o parte din ceea ce arata oglinda, din ceea ce esti tu cu adevarat.

Te-ai uitat dimineata in oglinda? Tu cine esti de fapt?