Dileme...existențiale

”Cum te vezi peste cinci ani?” este o întrebare standard, mai ales în prima parte a tinereții, când lumea încearcă să te învețe să-ți panifici viitorul. Problema e că, de cele mai multe ori, viitorul se lasă foarte greu planificat. Îți poți alege o meserie, îți poți stabili traiectoria pe care vrei să o ai în meseria respectivă, poți învăța și munci în acea direcție și, în felul acesta ceea ce ai planificat, se întâmplă. Dar cum ar fi să îți planifici ca, peste cinci ani să fii liniștit, împlinit cu ceea ce ești și faci, fericit cu viața ta. Atunci, cum anume poți să îți planifici timpul, munca, viața, pentru ca, în cinci ani, să te vezi cu scopul împlinit?

Ce ne face împliniți în ceea ce facem? Ce ne face fericiți? Dacă meseriile sunt previzibile, intră înt-un cerc de caracteristici limitate și cuantificabile, lucrurile care ne fac fericiți sunt atât de personale și unice, încât cu greu pot fi intuite. Mai mult, ceea ce azi mă face fericit, mâine s-ar prea putea să nu mai reprezinte nici măcar ceva interesant. Pentru unii, a avea o familie armonioasă poate fi cea mai mare fericire, alții nu dau doi bani pe o familie care, oricum, înseamnă multă bătaie de cap. Unii visează fericirea ca fiind o plajă exotică, o mașină de ultima generație și room service. Cum ne planificăm viața în funcție de criteriul fericirii?

Eu am un fel de răspuns, dar nu poate fi general valabil, pentru că e foarte personal. Și, cu toate acestea, viața îmi dă provocări și acum, când am ajuns pragul maxim al visurilor de copil în ceea ce privește fericirea mea. Provocări de a face ceva mai mult decât atât. Dar când am ajuns la echilibrul, liniștea și fericirea la care am visat, de ce aș încerca ceva mai mult? Asta înseamnă ”a te plafona?” Sau asta înseamnă că mi-am găsit locul în Univers și nu mai e nevoie să caut?

Toate începuturile sunt frumoase, sau mai bine spus, toate începuturile frumoase sunt entuziasmante (asta pentru că unele începuturi pot fi dezastruoase). Drumul, însă, poate fi obositor. Dar nu e frumos să simți că întinerești începând din nou, în loc să te simți obosit, înainte de a începe?