Răsplata pentru efortul personal

Ce sunt eu astăzi? Cine sunt eu astăzi?

În fiecare noapte suntem cineva, ceva sau nimic. Noaptea prea puțin depinde de noi ceea ce se întâmplă. Nu știm ce forțe ne conduc visele. Nu știm de ce visăm. Câteodată putem controla visele și câteodată chiar putem să le modelăm. Dar rare sunt aceste ocazii. De obicei, visele ne conduc pe noi, noi suntem spectatori sau protagoniști neputincioși. Și vine dimineața. După o noapte grea, cu vise urâte, dimineața este o bucurie de a fi în viață, în propriul pat. După o noapte minunată, cu vise frumoasă, dimineața este un mic regret, o nostalgie, dar un frumos punct de plecare a zilei. În foarte puține cazuri, dimineața este refuzată încă înainte de a fi început cu adevărat, din dorința de a ne întoarce la visul mult prea frumos și departe de realitatea în care ne-am trezit.
Și, totuși, noaptea s-a sfârșit. Pentru că toate nopțile se sfârșesc. M-am întrebat de multe ori ce înseamnă realitatea. Dar o cunoaștem atât de bine când deschidem ochii, încât nu putem să ne înșelăm, spunând că poate suntem încă în vis. Știm pur și simplu. Mintea poate recrea durerea fizică și cu ochii închiși, la fel și plăcerea o poate replica. Însă nu poate reface toate elementele realității. Oricât de real ar părea un vis, la un moment dat un detaliu dă de gol jocurile minții. Atât de importante sunt detaliile și atât de multe, încât doar o parte a creierului, cea care se ocupă de vise, nu poate reproduce totul, dar poate observa diferențele.
Ce înseamnă că sunt în realitate? Vântul îl simt pe piele, o dată cu vântul se mișcă și părul, pe care îl simt mișcându-se. Vântul care bate într/o direcție, cât de slab ar fi, mișcă peisajul din jur, pe care nici măcar nu-l mai sesizez conștient și, totuși, îl înregistrez ca informație. Culorile se schimbă atunci când vate vântul pentru că pot să apară particule de praf, păr peste ochi. Mirosul se schimbă atunci când vântul aduce adieri din altă parte. Toate acestea compun realitatea. Nimic nu poate imita realitatea pe deplin.
Când ne trezim dintr-un vis, știm sigur acest lucru. Începem o nouă zi. Începutul presupune efortul de a ne urni din locul confortabil, de a face lucruri pe care, de cele mai multe ori nu vrem să le facem, dar care sunt necesare, cum ar fi spălatul. cui îi place să pună apă rece pe el, dimineața devreme? Eu una seamăn cu pisicile dimineața: urăsc să pun apă pe mine. Și totuși, o fac. În final, senzația aceea de curat, proaspăt, pregătit de acțiune mi se pare grozavă și a meritat efortul. Apoi urmează, bine-nțeles, alegerea hainelor potrivite. Aici e o problemă gravă! Niciodată nu știu ce este potrivit. Încerc mai multe variante până o ținută spune despre ea: eu sunt potrivită pentru astăzi. Și plec de acasă...

Câte din lucrurile acestea pot fi aplicate și eu-lui nostru spiritual? Tot ceea ce ni se întâmplă fizic, e o oglindă a ceea ce ni se întâmplă spiritual: de la cele mai mici detalii, până la marile imagini de ansamblu, toate sunt în oglindă. Trăi o viață dublă: suntem în trup, dar suntem și în duh. Tot ceea ce facem e oglindă a ceea ce suntem sau ceea ce vom fi. De atâtea ori închidem ochii spirituali și ne prefacem că lucrurile spirituale nu sunt în fața noastră, pentru că nu le vedem...Visăm spiritual la imagini ale realităților spirituale și nu putem înainta pe cale pentru că esența noastră simte că nu toate detaliile sunt veridice, adevărate. Dacă ne străduim cât de cât, ajungem să ne trezim la adevărata realitate spirituală, în care avem de făcut lucruri ce ne scot din confortul zilnic, ne obligă să facem lucruri care nu chiar ne plac (cum ar fi: curăță-ți viața, puneți-o în ordine) și apoi trebuie să găsim îmbrăcămintea adecvată, ceea ce ne reprezintă, ceea ce se potrivește cu ceea ce vom fi sau vom face pe drumul acesta.
Realitatea spirituală nu înseamnă incantații, bolborosirea unor cuvinte și primirea unor daruri instant. Nu asta ne arată viața fizică. Nu toți se nasc la fel de buni, nu toți au aceleași talente, nu toți vor fi bogați, nu toți vor trăi confortabil. Răsplata, însă, mai devreme sau mai târziu, va veni pentru fiecare.
Este un loc unde răsplata nu se limitează la ziua de azi. Acolo nu suntem zilieri, nici n-avem contract de muncă pe perioadă determinată. Răsplata pentru efortul personal este maximă și se cheltuie o veșnicie. Aceasta este răsplata pentru care lucrez, aceasta este singura răsplată care mă bucură...