Libertatea interioară sau despre vise și realitate

Am primit un laptop nou și mă bucur de el. Poate și pentru că e roz, parcă îmi place mai mult să scriu. Problema mea cu scrisul nu e că nu am ce scrie, ci pur și simplu nu mă pot hotărî să-mi aștern cuvintele. O foaie albă e...coșmar! Dar un laptop roz...ei, bine asta eclipsează teama de foaia albă...!! Și mai am o mărturisire de făcut.
Sunt o visătoare, asta probabil că se poate vedea. Dar, în același timp sunt...pragmatică. Sincer, nu știu cum pot să existe două persoane atât de diferite într-una singură. Nu ai fost câteodată în situația de a alterna foarte mult între vise și realitate? Între ceea ce dorești cu toată inima și ceea ce vezi de fapt în fața ochilor ca fiind realitatea? Ei bine, pentru mine realitatea e, de cele mai multe ori, rece, tăioasă, periculoasă. De multe ori e mult mai întunecoasă decât visele mele, nu pentru că ar fi rea, dar pentru că e imprevizibilă. Visele mele, în schimb, sunt intime, apropiate, calde și de încredere. Nu mă trădează, așa ca realitatea schimbătoare. Visele mele nu presupun efort, îmi arată ceea ce vreau să văd, îmi vorbesc despre lucruri pe care le doresc. Realitatea, în schimb, îmi arată doar ce este în fața mea și se încăpățânează să se împotrivească viselor. Până la urmă, să fim serioși, cam cât la sută din populația lumii vrea să trăiască în realitatea proprie?
Ei bine, cam asta ne străduim să facem toți, cred. Să împăcăm visele noastre cu realitatea de zi cu zi. Sunt vise pe care le avem din copilărie, sunt vise care apar la adolescență și în prima tinerețe. Cred că prea puțini mai visează ceva la maturitate, cu atât mai puțin la bătrânețe. Realitatea s-a străduit ani de zile și până la urmă a învins! Problema e că ajungem să regretăm atât de multe din cauza viselor neîmplinite! Sunt unii care își trăiesc viața interioară în amintiri ale tinereții sau, mai bine zis, în amintirea viselor din tinerețe. Neîmplinirea viselor pot face din realitate un coșmar, iar oameni în toată firea pot rămâne blocați în trecut, nu neaparat pentru că ar fi fost staruri în tinerețe ci pentru că au visat liberi și au îndrăznit să viseze realitatea de mâine cum au vrut-o, fără teamă. Libertatea interioară face ca visele să poată fi trăite în prezent, iar realitatea să fie mult mai prietenoasă. Libertatea interioară aduce o armonie între vise și realitate. Sau echilibrul dintre vise și realitate aduce libertatea interioară.
Deci cum păstrăm echilibrul acesta funcțional? Cum facem ca visele să nu rămână vise, ca realitatea să nu spulbere visele, ca visele să nu ne strice realitatea, cum facem să nu ne oprim din visat dar să trăim în realitate? Aș putea spune multe, sunt expertă în a da sfaturi, dar lucrul acesta este foarte personal. Fiecare trebuie să-și găsească singur drumul spre echilibrul acesta și spre libertatea interioară. Ideea general valabilă e că acesta este un drum, un proces, presupune muncă, atenție, presupune conștientizarea propriului eu cu dorințele și visele personale. Drumul acesta presupune descoperirea propriei personalități, a propriului ”eu”, însă nu acel ”eu” care se referă la egocentrism, ci la acela care mă reprezintă pe mine, ca ființă întreagă, cu bune și cu rele.
Drumul începe când îți dai seama că nu ești doar carne.
Visele pot fi frumoase, realitatea, însă, poate fi și mai frumoasă. Dar, despre asta, într-o altă zi :)