La ce ajută o viață spirituală simplă și sănătoasă?

Dar, ce înseamnă o viață spirituală simplă?
În primul rând, înseamnă ceva, ce, așa cum spune și cuvântul, evident nu e complicată. N-am nevoie de multe cunoștințe, de multă învățătură, de cărți prăfuite și școli înalte. Nu am nevoie să găsesc o carte ce se descoperă doar inițiaților, nu trebuie să fac incantații, nu trebuie să cunosc simboluri, ritualuri sau să posed obiecte magice. În al doilea rând, ajunge să cred sincer și totul mi se relevă. Aceasta consider că e o credință simplă.
Ce înseamnă o credință sănătoasă? Înseamnă că nu mă duce înspre nebunie, izolare sau violență ci îmi aduce echilibrul interior, mă face apt să îi ajut pe ceilalți, să fiu o piesă de bază pentru familia, prietenii și societatea în care trăiesc.
Și acum revin: la ce mă ajută viața aceasta spirituală, simplă și sănătoasă?
E ca și fundația unei case: credința este o fundație pe care se construiește personalitatea omului. Creierul nostru are principala activitate de a conceptualiza. Ia o mulțime de informații și tot timpul îndosariază, compară, scoate idei, sensuri, categorisește, ordonează, calculează și apoi pune fiecare informație în funcție de anumite criterii, pentru a le putea accesa atunci când are nevoie. Criteriile acestea sunt stocate sub formă de generalizări, concepții,idealuri. sunt ideile cele mai generale, care cuprind cele mai multe informații și sunt baza de împărțire a celorlalte informații care ne alcătuiesc felul nostru de a răspunde în fața situațiilor vieții.
Este o diferență uriașă între o credință spirituală și gândirea pozitivă. Gândirea pozitivă e ca și suprafața înghețată a unui lac pe care vreau să pășesc. Gheața poate fi groasă și pot ajunge pe partea cealaltă, dar, la fel de bine, poate fi prea subțire. Dar poate fi groasă la margini și subțire la mijloc. Niciodată nu voi putea fi sigură dacă gheața mă va ține până la capăt. Credința spirituală, însă, e ca și podul construit peste apă. Apa nici măcar nu contează, atunci când suntem pe un pod solid.
Și acum concret. Când și cum mă ajută credința mea? La ce e bună, în afară de a mă pune să tot mă cercetez, să meditez, să mă rog și să urmez reguli morale bazate pe un Dumnezeu pe care n-am cum să-l văd, chiar dacă cred din toată inima că există?
Ei bine, în relațiile importante pentru mine credința e cea mai importantă. Pentru că tocmai regulile alea pe care nimeni nu le iubește cu adevărat pentru că sunt ca o lesă, ”să nu”, ”să nu”, ”să nu”; ei bine tocmai regulile astea țin gura în frâu, țin pornirile războinice în frâu și trimit spre cumpătare și răbdare. Când ești într-un conflict cu persoana iubită, cum te va ajuta gândirea pozitivă? Când persoana care o iubești cel mai mult te rănește cel mai mult, ce poți să îți spui ca să rămâi în echilibru, să nu pornești la un război al declarațiilor, sau să nu plângi până nu mai ai lacrimi și putere? ”Sunt puternică”? Adică, chiar sunt? ”Toate acestea sunt trecătoare”? Adică, chiar sunt trecătoare? Cât de adâncă e supărarea, peste ce pot trece? Voi mai putea pune bucățile din mine la loc după ce furtuna trece, bazându-mă pe niște slogane care sună a vorbe goale în fața furtunii?
Când supărarea e atât de mare încât am impresia că nu mă voi ridica de jos niciodată, nu e mai aproape de inima mea zdrobită cuvântul care îmi spune că eu nu sunt nimic, dar pot totul în Dumnezeu care mă întărește, că nimic nu sunt fără ajutorul Lui și că întotdeauna va fi acolo să mă ajute, niciodată nu voi fi singură? Cristos mă învață pas cu pas că nu trebuie să lupt singură și, totuși reușita mea nu este condiționată de vreun om, nu de oameni depind. Cristos mă învață că răbdarea în suferință aduce victorie la final. Credința aceasta care aduce răbdare face ca orice suferință, ca orice furie, ca orice nemulțumire, să poată fi ținută sub control. cu mare greu, la început, dar cu mai multă ușurință pe parcurs. Ca un container ce se perfecționează și care va putea ține în siguranță orice explozie de personalitate. Credința mea mă va ține întreagă în încercări, ca sa nu mă zdrobesc în mii de bucăți, ca să nu mă pierd în durere și ca să nu rănesc în durerea și furia mea pe cei pe care îi iubesc. În încercări, credința simplă și sănătoasă va rezista și va fi fundația personalității.