Ziua a 12-a, o lupta-i viata, deci...

Sursa imaginii: https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/49/48/fb/4948fbb616b0b80febbd3302f5db437d.jpg

Echilibru, armonie, iubire, serenitate, daruire, darnicie, socilizare, sociabilitate, intelepciune, pricepere, perseverenta, tarie, putere...cateva din atributele binelui, a pozitivitatii. Sunt insusiri si in acelasi timp instrumente in drumul spre desavarsire. Sunt , insa, atat de greu de obtinut si cu atat mai greu de mentinut...Oscilam mereu. Suntem duali si mereu rupti intre doua extreme. Vrem sa facem binele: vrem sa iubim, sa daruim, sa socializam, sa fim sociabili, sa avem pricepere, intelepciune, putere si perseverenta. Dar esuam atat de des in celelalte extreme. Vrem sa facem binele si sfarsim prin a face raul. Vrem sa iubim, dar ajungem sa uram, vrem sa daruim, dar terminam luand ceva de la fiecare. Vrem sa avem intelepciune, dar ne purtam prosteste. Vrem sa avem putere dar ne ascundem mereu din fata problemelor, a relatiilor, ne temem mereu de ceva. Sa obtii fericirea si echilibrul interior nu e ceva ce vine peste noapte. Nu ne nastem si nu suntem echilibrati, e ceva spre care tindem.
S-a demonstrat stiintific ca oamenii care au teluri cat mai mari si cat mai departate traiesc mai mult si au mai multe sanse sa devina echilibrati si fericiti. Nu e asa cum am crede: standardele prea inalte te fac nefericit. Din contra, standardele inalte si telurile marete duc laevolutie si la implinire. Daca telul tau in vata e sa ai o casa, in momentul in care ai obtinut-o nu mai ai pentru ce trai, pentru ce evolua mai departe. Fericirea e de scurta durata, iar golul care urmeaza nu mai poate fi umplut. Poate de asta sa avem un Dumnezeu infinit si viata eterna ca tinta este cea mai buna solutie sa avem mereu un impuls de  ne ridica atunci cand am cazut, de a o lua de la capat, atunci cand am esuat in incercarile noastre si de a lucra permanent in noi insine stiind ca ne trebuie o eternitate sa devenim desavarsiti, asa cum Dumnezeul nostru este. Avand ca standard pe Dumnezeu si ca tel viata vesnica, nu ne mai luptam unii cu altii si nu mai suntem haotici negativisti. Ajungem sa ne ordonam viata in functie de acest tel. Si ce ne cere viata vesnica? Sa fim buni pana in maduva oaselor, pozitivi, energici si iubitori. Lupta pentru mentinerea echilibrului nu se da cu cei apropiati ci cu sine.
Si e grea lupta. Suntem cand jos, invinuiti si vinovati, deprimati, nervosi, cand sus, fericiti, senini,victoriosi. Avem multe suisuri si coborasuri de astea intr-o zi, deci cum ne putem numi echilibrati?
E important standardul si e important sa ne privim prin ochii Standardului. Sa avem doar un standard de viata absolut, rece si impasibil, ne face sa ne pierdem usor, sa abandonam lupta inainte ca ea sa fi inceput. Dar Standardul nostru e unul plin de intelegere, compasiune si iubire. Daca te vezi prin ochii Dumnezeului iubirii te vei vedea asa cum esti: mic, slab, speriat si vei fi in stare sa continui lupta pentru a fi mai mare, mai tare si mai curajos.
Alege-ti un standard potrivit si un tel indepartat. Intelege-ti caderile si slabiciunile, priveste-te prin ochii iubirii si ridica-te mereu. Lupta aceasta este una buna!