Ziua a 13-a, ajutorul real

Sursa foto: https://master-blog.questionpro.com/wp-content/uploads/2012/02/helping-hand-1.jpg

Am sarit peste o zi. A fost sambata, cu foarte multa treaba si iar am ratat ora inchiderii zilei. Important este, insa, sa nu renunt atuni cand am vreme sa scriu. Azi am avut, din nou, tendinta sa renunt, pentru ca iar nu m-am tinut de promisiunea zilelor consecutive, ca ce rost are daca nu ma pot tine, ca oricum, la ce imi foloseste? Sincer, in afara de faptul ca vreau sa invat perseverenta si vrea sa invat sa ma organizez in functie de ceea ce imi propun, nu stiu la ce e bun efortul acesta. Nu pot fi in fiecare zi profunda, nu am in fiecare zi de spus ceva. Si, parca, nu as lasa internetului jurnalul meu zilnic: pentru asta am caiete si agendele ce sunt doar ale mele. Ce pot sa spun public? Pot sa spun ca azi n-a fost una dintre cele mai bune zile si, asa cum ma pricep sa fiu fericita, asa ma pricep si sa fiu deprimata. Ziua aceasta am deprimat-o. Ea s-a straduit sa imi arate soarele. Chiar a fost o zi de decembrie superba. A fost soare si placut afara incat nu mi-a fost rece fara pardesiu. Ziua s-a straduit sa ma inveseleasca, eu m-am straduit sa stau imbufnata. Am fost cu prieteni si m-am purtat de parca erau dusmani. Pana la urma ziua s-a saturat sa-mi arate bunavointa si s-a inorat, a coborat ceata deasa si s-a facut frig. Doar e, totusi, decembrie!
Intr-un final, m-am culcat si am dormit. Doamne, ce destept a fost el care a zi ca noaptea e bun sfetnic. Eu pot sa adaug ca si somnul de dupa amiaza e la fel. M-am trezit alt om! Si uite asa imi dau seama cate dintre deprimarile noastre, cate dintre tragediile din inima noastra si cate probleme de stres sunt, de fapt, oboseala. Unii, si sa vrea, nu pot sa doarma. Dar asta, e, din nou, simptom de oboseala extrema. Mintea linistita da somn linistit. Mintea mea cred ca a fost linistita, pentru ca si somnul meu a fost adanc si odihnitor: acum nu mai am dileme. Sau, cel putin, dilemele mele sunt in zona rezolvabila si rezonabila.
Am ajuns astazi la concluzia ca e foarte usor sa faci rau unei persoane incercand sa-i faci un bine. Am invatat ca un ajutor real nu este, cateodata si cel dorit de omul ajutat. Daca un om vrea sa se arunce de pe o stanca, nu-l ajuti impingandu-l sa cada mai repede. Un ajutor nici macar nu pare, cateodata un ajutor ci pare o piedica. Poti realiza dupa o vreme, insa, ce mare ajutor a fost. Nu am devenit experta in asta din nastere. Sunt pusa in situatia de a ajuta pe cineva, iar eu am ales cea mai proasta forma de ajutor: impinsul de pe stanca. Pentru deschiderea ochilor sunt, insa, prietenii. Uite asa am invatat, de la un prieten, ca altul va trebui sa fie ajutorul meu si ca va fi greu de acceptat. Dar eu nu vreau sa pavez drumul spre iad cu intentii bune...Cand ai in familie un drogat, nu-l ajuti procurandu-i droguri. Cand ai in familie o persoana care vrea avere nu o ajuti avandu-i grija de copil, cand pleaca la lucru in strainatate. Nu faci bine unui cersetor dandu-i bani ocazional si nu e o fapta buna daca ajuti familii nevoiase cu mancare da sarbatori. Pe drogat il ajuti sa se lase de droguri, stai langa el in procesul acesta. Pe femeia care vrea sa isi lase copilul acasa in cautarea banilor o ajuti sa isi creasca copilul acasa. Cersetorului ii gasesti servici si locuinta (daca le accepta) si familia nevoiasa o sustii pe tot parcursul anului.
De fapt, "magia" asta de sarbatori e o abureala de adormit constiinta. Lasand la o parte izul comercial al darurilor multe, obiceiul acesta de a face un bine de sarbatori ma exaspereaza. Persoanele si familiile ajutate de Craciun si Pasti, traiesc, se imbraca si mananca doar de Craciun si Pasti? Si restul anului, ce fac? Asta nu ne mai intereseaza. Sigur ca sunt niste lenesi sau prosti de nu se descurca. Pana la urma, de ce sa ma ingrijesc eu de ei? De ce sa mi-i iau eu pe cap? Ce, e de datoria mea? Altii au mai mult ca mine, sa ii ajute ei! Ne adormim constiinta ca sa putem petrece noi!
Pentru Dumnezeu, nicio zi nu este mai importanta decat alta. O zi pe saptamana a ales-o pentru odihna, nu ca ar fi mai importanta, ci pentru ca El a stiut ca oboseala ne va face deprimati, nervosi, stresati si bolnavi. Daca ii ajutam pe cei in nevoi tot anul, putem petrece impreuna cu adevarat atunci cand sarbatorim ceva. Dar ajutorul trebuie sa fie unul real.