Ziua 11, despre timp, despre Dumnezeu

Sursa foto: https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSqTf9iNYx0iRrhh8BmZi-uJ3QaMsnO-pK3HW6BIruM9LuRtaJhmENiokY

Nu credeam sa rezist atat, dar iata ca zilele trec! Sunt inca aici! Cu mici exceptii, am fost la taste si m-am tinut de promisiune. Dar am constatat azi cu ce viteza trece timpul. Mare!. Probabil ca si eu mi-am luat mai multe pe cap si abia am vreme sa ma deconectez cateva minute, ca iar o iau din loc si activitatea face ca timpul sa para mult mai scurt. Eu, oricum, nu cred in existenta timpului, am mai scris despre asta. Da, stiu! Sunt o persoana ciudata! Cred intr-un Dumnezeu pe care nu-l pot demostra cu simturile fizice pe care le am si nu cred in timp, care e o dimensiune explicata, demonstrata si folosita in toata fizica, ce este o stiinta importanta si serioasa. Asa sunt eu :). Nu cred in timp ca o dimensiune, ca o panza, ca ceva material, cred in repere si cred ca, fara noi, oamenii, timpul nu ar exista. Faptul ca i-am dat un nume si ne-am inchipuit lucruri despre el, am facut o adevarata stiinta din asta, nu face ca timpul sa fie real. La fel cum spatiul nu e o dimensiune reala. Si spatiul exista prin reperele ce-l alcatuiesc. Un metru nu exista daca nu avem punctul de inceput si cel de sfarsit. Timpul nu exista daca nu ii stabilim un inceput si un sfarsit. Si da, Dumnezeu exista. Nu exista pentru ca i-am dat noi repere, ci pentru ca toate reperele arata inspre El. Ne putem ascunde in spatele unor idei, mai mult sau mai putin stiintifice, ne putem intoarce ochii si sa nu punem perfectiunea naturii pe seama unui Creator, putem sa punem minunea aceasta care este corpul uman pe seama intamplarii, dar nu vom reusi la nesfarsit sa ne ascundem de ceea ce este evident: exista o Minte universala, exista un Creator, un Designer al lumii cu mult superior noua. Oricat de "superiori" am fi in gandirea noastra si oricat de detasati de problemele spirituale care ii framanta pe unii dintre semeni, nu se poate sa nu ne infioram, la un moment dat, cand simtim realitatea aceasta, a unui Creator mult superior noua. Altii se infioara doar cand isi simt moartea aproape. Majoritatea necredinciosilor nu pot sa nu se infioare la gandul asta cand isi simt moartea aproape.
Poate e doar o rezolvare frumoasa a angoasei de moarte, poate e doar o nascocire a unor minti limitate, care, in loc sa studieze realist fenomenele, au preferat sa atribuie tot ce nu au inteles lui Dumnezeu. Poate...Insa linistea acceptarii lui Dumnezeu se experimenteaza si ea intrece orice inchipuire.  Nu te fereste de moarte nici nu te arunca inspre ea ( eu ma refer la Dumnezeul crestin ), insa iti da un sens vietii prin moarte si un sens mortii prin viata.
Dar nu mi-am propus sa fac merketing cu Dumnezeu. Nu vand idei, nici nu ofer lectii despre credinta. Pur si simplu constat cum pot sa cred in ceva ce nu se poate demonstra si refuz sa accept un lucru demonstrat de stiinta. Eu si cu mine preferam sa ne construim realitatea...