Ziua a 21-a, profesorul detectiv si informatia

Sursa foto: http://img04.deviantart.net/bb05/i/2006/170/c/8/the_detective_by_abstract_thought.jpg

Citesc, ma informez, ma straduiesc sa retin cat mai multe. Atat de multe informatii se pierd din minte daca nu sunt folosit!. Atat de multe documente incepute si neterminat am in cap, cam la fel ca si caietele si agendele mele. Spuneam ieri ca in lumea aceasta nimic nu se pierde, totul se transforma si cred ca nici informatiile din mintea noastra nu se pierd. Toata problema e ca avem mult mult mult mai multa informatie pe care o acumulam intr-o zi decat ne dam seama. Daca ne gandim cu ce cantitate enorma de informatie se confrunta creierul nostru, incepand de la senzatii si perceptii, pana la miscare, vorbire, analiza si sinteza, ma si mir ca nu ia foc. Creierul nostru e o masina extraodinara si inca nu s-a inventat vreun computer sau vreun aparat care sa se poata apropia de performantele creierului nostru. Si totusi, cred ca nu uita nimic. Creierul triaza si trimite informatiile fiecare la locul ei. Probabil ca trebuie sa existe si un loc cu amalgam de informatie nefolosita si neselectata pe fisiere, dosare si sertare. Astfel de informatii incomplete si din tot felul de domenii fara legatura am acumulat si eu de-a lungul timpului in capul meu. Fara o ordonare a lor, fara sa le folosesc, aceste multe, foarte multe informatii se pierd nu pentru ca nu ar fi in mintea mea, ci pentru ca sunt intr-o zona de dezordine totala. Spun toate acestea pentru ca m-am apucat din nou sa studiez anumite pasaje si nu mai tin minte mai nimic din ceea ce studiasem acum un an, poate. Ar fi minunat sa se gaseasca mecanismul prin care aceste informatii sa poata fi accesate. Cum ar fi sa-mi aduc aminte ce-mi preda profesorul de filozofie in clasa a 10-a? Profesorul meu era un barbat lung, subtire, cred ca sensibil, pentru ca era si poet si nu era foarte vorbaret. Venea in clasa, mirosind a fum de tigara. Avea un trenci lung, bej-maroniu, o palarie pe cap si un costum vesnic gri. Sau cel putin asa-l tin eu minte. Ne preda lectia usor fonfait (poate si pentru faptul ca avea un nas lung si subtire) si gata, ora era gata. Chiar nu-mi dau seama ce a reusit sa faca domnul profesor de mi-a placut filozofia. Nu parea entuziast la ora, din contra, parca abia astepta sa se termine ora. Nu preda captivant si nu ne punea sa studiem in plus. Si, totusi, avea o aura de...mister. Poate ca eu citeam in perioada aceea carti politiste, iar trenciul, palaria si fumul de tigara imi faceau imaginatia sa zboare. Cert este ca studiam cu placere filozofia pentru orele cu el. Dar uite ca informatiile pe care le studiam cu placere nu mai sunt la suprafata memoriei. Nu reusesc sa-mi aduc aminte ce invatam cu placere atunci. Il tin minte, poate chiar la detaliu, pe domnul profesor. Stiu, sunt metode de hipnoza si autohipnoza pentru accesarea partilor mai...razvratite ale memoriei, dar, pur si simplu, as vrea sa fie mai usor.
E foarte important ce informatie folosim zilnic, pentru ca aceea va sta in mintea noastra multa vreme. Preocuparile noastre sunt foarte importante pentru ca informatiile importante sa ramana la nivel accesibil. Si inca ceva despre informatie: daca este incarcata de emotie, o informatie va ramane in memorie poate pentru totdeauna, la fel ca imaginea profesorului meu cu trenci bej si palarie.