Ziua a 18-a, furie, tristete, neputinta...

Sursa foto: https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRwcveiQosDSXjGETafWISCkSJl7u_5b57KDNcyZXGEGuZxKFtI

Au trecut trei zile de la ultima postare. Au fost zile foarte pline. Au trecut. Vin altele. Vin si sarbatorile, deja lumea a inebunit: toata lumea vrea toate o data! Eu nu contenesc sa ma uimesc cat de neschimbat e omul de 2000 de ani. Poate ca intre timp ne-am facut masini si case, avem baie in apartamente si aparatura care sa ne tina conectati cu toti si cu toate, insa in interior, acolo unde consideram ca este esenta si unicitatea noastra am ramas aceeasi: niste oameni neputinciosi, egoisti, egocentrici, infantili spiritual. Nu stim nimic dar inventam credinte dupa placul nostru. Sunt totodata trista si furioasa in neputinta de a explica diferenta intre religie si credinta. Cei mai multi dintre oameni nu fac nicio diferenta, dar deosebirea e enorma. Mi-e greu sa vorbesc despre Cristos cu oameni care, daca deschizi gura te pun sau in randul pupatorilor de moaste sau in randul oamenilor cu reviste si amabilitate mieroasa si, in ultima instanta, te ignora, desi...pana la urma noi, toti cautam ceva, si eu si ei. De mii de ani cautam. Ca dovada sta multitudinea credintelor care au existat si exista pe lumea asta. Suntem ca niste orfani care ne cautam disperati parintii. Cautam de mii de ani ceva ce putem atinge, ce putem pipai, mirosi, gusta si sa spunem: uite asta este sursa noastra, dumnezeul nostru. Uite, asta este rostul nostru, de aia suntem pe pamant, uite, asta a fost scopul tuturor suferintelor si bucuriilor! Niciunul nu este dispus sa intre, pentru asta, in sine. Ce putem afla la o analiza amanuntita, sincera si echidistanta despre noi? In ce termeni ne raportam cand evaluam interiorul nostru? Ne intrebam daca am facut lucruri bune? Atunci care sunt lucrurile considerate bune ca standard pentru evaluare? Ne intrebam daca avem valoare? Atunci care ste standardul pe care il avem pentru voaloarea unui om? Standardul sau modelul de referinta este foarte important. De asta, Cristos este standardul perfect. El a fost considerat de toti, un om mare. Chiar daca Dumnezeirea nu I s-a inteles, chiar daca puritatea nu I s-a acceptat, faptele, insa, au vorbit despre El intr-un mod extraordinar. A fost singura personalitate din lume si din istorie care a facut schimbari extraordinare in lume, dar fara violenta, decat asupra Sa. Cum ar fi fost daca cruciatii care au pornit in Numele Sau ar fi hotarat sa suporte ei violenta cu care au macelarit mai tarziu mii de oameni in numele unei credinte astfel incat tot raul sa fie absorbit in ei, prin sacrifiul acesta. Acesta a fost Cristos. Aceasta lectie ne-a dat-o. Violenta si raul din lume se opreste la mine. Eu am puterea de a absorbi raul si de a produce bunatate. Dar nu pot face lucrul acesta fara sa iubesc. Iubirea e solventul raului. Cristos m-a invatat sa iubesc pana la sacrificiu de sine: si pe Dumnezeu si pe oameni. Iubirea nu va pune bombe, iubirea nu va ucide, iubirea nu va rani. Iubirea nu se va sfarsi niciodata. Iubirea lui Cristos.